Ca de cand nu ne-am vazut
Multa vreme a trecut...
Natura si-a vazut de treaba ei, urmandu-si cursul firesc, dar eu nu am avut o perioada uneltele necesare pentru a-i surprinde frumusetea. Daca am remediat aceasta problema sper ca de acum inainte sa am si timpul de care am nevoie pentru a impartasi cu voi ceea ce ma bucura pe mine.
Floriile anul acesta au venit cu nori si vant. S-a mai lasat pacalit doar din cand in cand soarele sa iasa. Totusi nu a plouat si acest lucru ne-a dat ocazia sa ne bucuram de prima plimbare cu barca din 2017.
In timp ce fotografiam pasagerul mi-am dat seama ca un mijloc de transport in comun atat de banal pentru noi pentru altii ar fi ceva foarte special. Pentru oamenii din Delta Dunarii e ca si cum te-ai urca intr-un autobuz, dar pentru ceilalti ar putea fi o aventura extraordinara.
Stiti deja: click pe fotografii pentru a le putea vedea mai mari ;)
Intr-adevar, pentru mine care ajung de doua ori pe an in delta, este o aventura. Este o excursie spre destinație.
RăspundețiȘtergereCe dor mi-a fost de imaginile tale! Parca sunt franturi de suflet...
RăspundețiȘtergereMultumesc, draga mea!
ȘtergereFrumoase fotografiile, ce dor mi s-a făcut de Delta! Sărbători cu lumina si pace, bucurie si sănătate! Ana.
RăspundețiȘtergereMultumim! Stii... Delta asteapta cuminte... in acelasi loc ;)
Ștergere