Franturi... franturi de sat

Cand te afli intr-un loc denumit de multi garla poti vedea in departare eolienele de la Nufaru, dar si casele din sat. Imi place cum se vad la orizont dealurile, muntii stravechi ai Dobrogei si chiar langa mine intinderi mari de ape... Din cate am inteles, in aceste locuri pe unde ne plimbam cu barca acum,cand apa este mare, a fost candva satul, un sat mai mare decat cel de acum. Inca se vad movile de pamant indicand locurile unde au fost case. Te uiti in jur si acum nu vezi decat apa. Parca nu poti crede ca in urma cu mult timp aici erau ulite pe care se jucau copii, curti in care femeile intindeau rufe la soare si barbati ce isi pregateau sculele pentru a merge la pescuit.

Pe multi ii auzi spunand ca se duc la cimitir si ii vezi urcand in barca. Te face sa te intrebi unde merg ei de fapt. Pai da! La cimitir merg, dar la locul unde a fost candva cimitirul satului inghitit de ape. 

As vrea sa va povestesc mai multe, dar eu nu sunt de aici si va spun franturi din ce aud. Poate nici nu am intalnit omul potrivit care sa imi povesteasca... sau poate nu am avut eu urechi sa ascult mai bine...

Ciudat, nu? Singurul blog de acest gen despre acest sat nu e facut de un localnic... ci de un venetic. :)

Inca nutresc speranta in suflet ca in viitor acest sat se va dezvolta turistic foarte bine. E o locatie grozava in care poti ajunge atat pe apa, cat si pe uscat. In Delta nu cred ca sunt multe astfel de locuri in care sa ajungi cu masina si sa te poti bucura din plin de tot ce reprezinta Delta Dunarii (canale, lacuri, salbaticie, pasari...) fara sa trebuiasca sa mergi foarte mult pe Dunare pana sa ajungi la aceste comori. Pe de alta parte mi-e si teama de o astfel de dezvoltare deoarece daca nu e facuta cu daruire, cu intelepciune poate duce la distrugerea a ceea ce e mai bun in acest loc.