30 aprilie 2015

Printre salcii

Tuneluri intunecate se intind cat cuprinzi cu ochii, serpuiesc si le parcurgem intr-o clipita ca sa iesim din nou la soare. Simti barca cum pluteste sub tine, pe ape, simti vantul ce bate, auzi cantecul pasarilor si iti doresti sa nu se mai sfarseasca drumul acesta. Nu vrei sa privesti in sus ca sa nu spargi vraja si sa realizezi ca de fapt salciile nu se imbratiseaza deasupra ta, ci iti lasa calea libera catre cer... cerul albastru si senin ce apartine pasarilor, care iti fac in ciuda cu zborul lor. Cum ar fi ca cerul sa iti apartina?


Si cand visai mai bine afli ca pe sub salcia cea mai joasa veti trece. Te ghemuiesti si ti se pare ca dureaza o vesnicie... asa de multe ganduri ti se perinda. Te gandesti la sutele de gaze ce tocmai s-au scuturat pe tine si iti doresti sa nu fi fost vreun sarpe in acel copac... Gandul iti zboara mai departe. Oare cum ar fi sa stai asa o eternitate? Sa stai plutind pe ape... Sa nu faci nimic... doar sa plutesti si sa gandesti?

Gandul ti-e curmat caci ti se spune Gata! Cum gata?! De abia incepusem sa... 
Nici nu mai conteaza caci iar simti vantul, iar ti se perinda prin fata ochilor imagini pe care vrei sa le pastrezi o vesnicie in minte... in aparat. Nici nu mai stii daca sa te uiti prin el sau sa il lasi jos si sa te incarci tu cu frumos. Inchizi pentru o clipa ochii si inspiri adanc si apoi zambesti... Zambesti la gandul ca daca pe Pamant inca mai sunt asemenea locuri si oameni care sa le aprecieze nu-i totul pierdut... zambesti fiindca ai mai reusit inca o data sa te bucuri de toate astea, zambesti pentru ca stii cat esti de norocos sa vezi, sa simti atata frumusete.


Un comentariu:

  1. Superbe imagini!
    Delta este, într-adevăr, un tărâm minunat...!

    RăspundețiȘtergere